și dintr-odată nu îi mai pasă, ziua adună floarea-soarelui
foarte uscată
polenul dens o îneacă la fiecare inspirație, dragostea asta
are tulpina seacă și din ea curgem încă

da, curgem și nu ne mai regăsim decât într-o întoarcere
a semințelor spre apă, un mucegai perfid
se amestecă în fluidul îndrăgostit, se risipește

așa năuciți de splendoare, nu vom mai putea stăpâni
înflorirea altui destin
în care bărbatul meu m-ar aștepta cu răbdare
femeia ta ar uita, ar pleca definitiv

e foarte simplu, monamour, am să mă fac din ce în ce
mai frumoasă
și a doua zi am să mor în liniște