Târziu,în noapte,
stropi de ploaie,
se-ngrămădesc la geam
și-ncearcă
să mă cheme-afară.
ce mult aÈ™ vrea
să ies prin ploaie!
să simt răcoarea
cristalelor din cer,
să văd
cum ele
îmi
alungă
tristețea-nfrigurată
de așteptări
și de pândiri
acum,
mă uit
la tine,
tu dormi,
atât de linștit,
și,
chiar zâmbești
în timp
ce dormi.
o! cât de mult
aÈ™ vrea,
din somn
să te trezești!
să simt
din nou
îmbrățișarea ta de dor,
să ne iubim,
acum,
când plouă
cum
niciodată
noi
nu ne-am iubit!
mă uit
din nou pe geam
văd
stropii de ploaie
cum
cad
din ce in ce
mai rar
iar tu,
tot mai adânc,
te lași
cuprins...
de somn.