Mă fascinează Dumnezeu, este un bătrân magnific care nu se ia în serios, îi place să se joace și din joaca, câteodată îi scapă mâna și ne rupe un picior sau ne zdrobește definitiv, dar asta se întîmplă pentru că e puțin cam orb și cam neîndemînatic.
Ne-a trimis niște tipi extraordinari ca Budha, sau Hristos sau Mahomed sau pe matușă-mea Chofi ca să ne spună să ne purtăm bine.
Dar asta nu-l preocupă prea mult...ne cunoaște, știe că peștele mare îl înghite pe cel mic, că șopârla mare înghite șopîrlița mai mică, că omul îl înghite pe om și de aceea a inventat moartea. Pentru ca viața- nu tu, nici eu - viața să fie pentru totdeauna.
Acum oamenii de știință au ieșit cu teoria big-bangului; dar ce contează de ce Universul se dilată la infinit sau se micșorează? Asta e doar o problema pt agentiile de voiaj.
Pe mine unul mă incintă Dumnezeu; a făcut ordine în galaxii, stabilește bine tranzitul pe itinerariul furnicilor și e atit de jucauș și năzdrăvan că alaltăieri am descoperit ce a făcut în fața atacului antibioticelor: bacterii mutante!
Batrân întelept sau copil explorator, când încetează să se joace cu soldățeii săi de plumb, de carne și oase, face câmpuri cu flori sau pictează cerul într-un fel incredibil. Își miscă o mâna și face marea, o mișcă pe cealalată și face pădurea.
Și când trece pe deasupra noastră păstrează în nori bucățele din respiratia sa.
Se zice că uneori se înfurie și face cutremurele, trimite furtuni, râuri de foc, vânturi dezlănțuite, ape înșelătoare, pedepse și dezastre, dar asta e o minciună, pământul e acela care se schimbă, se agită și crește atunci când Dumnezeu se îndepărtează.
Dumnezeu e întotdeauna binedispus, de aceea e preferatul părinților mei, alesul fiilor mei, cel mai apropiat de fratii mei femeia cea mai iubită, cățelușul și puricele, piatra cea mai veche petala cea mai mătăsoasă, parfumul cel mai dulce, noaptea de nepatruns, freamatul zilei, izvorul a ceea ce sunt.
Mie unuia îmi place, mă încântă Dumnezeu
Fie ca Domnul să-l binecuvinteze pe Dumnezeu.