Când treci de stâlp încep marile luciuri de ape dreptunghiulare sau
pătrate care acoperă întregul pământ în centrul lor nisipul ud
clădește neîntrerupt o piramidă fără trecut și fără viitor

acolo printre tratele de logică pe care le iubește sincer stă Alexiou
mort demult cu luciul apelor până la glezne el furnizorul de materiale
cu viermi în nas ca Enkidu
el mângâie pe spate agonia somnului

"ești supărat pe mine" îi strig el nu-mi răspunde se duce mai departe

vine o fată cu o păpușă de cârpe în brațe Urâtă mai e săraca
O privesc cu milă și blândețe Îmi e prietenă de multă vreme
Nu scoate o vorbă Tac și eu Apoi ea se ridică să plece spre
locurile unde rătăcește pesemne Alexiou
"ești un imaginar" îmi strigă "fără trecut și fără viitor"

închipuiți-vă gestul ei narativ
închipuiți-vă înainte de orice un orb scăpat din peșteră cu lucurile de ape cenușii ale ochilor mâncând pâinea brodată a celui din Lăuntrul său (piciorul pus peste mine)

și dincolo fără trecut și viitor călcând agale peste luciuri de ape vii și moarte