Arzând urme-n piele, curg lacrimile ne-ncetat
Aerul când îl respir îl simt vârându-și ghiarele de corb în piept...
Simțurile toate se aliază și ascuțindu-se așteaptă precum un călău...
Gândurile….cazane imense inscripționate cu al meu nume, în care
Smoala clocotește-ntr-un ritm diabolic...
Regretele se-adună ca norii de furtună, grei și negrii...
Din care începe să cadă ploaia de săgeți spre ținta vizibilă din inima-mi
Ce îngenuncheată așteaptă executarea ce întârzie prea mult...

Durerea de a trăi cu sufletu-mi marcat
E crucea, ce asumând-o, încerc acum să o ridic...