trupul luminii plăpând și subțire
calde izvoarele-n venele moi
goale picioarele mâini răbdătoare-n
dusul pietroaielor grele de ploi
snopii de cânepă-ntorc
să se-nchege-n
unda zidită mugur să dea
firul beteală nedezmierdată
capăt curat licărind într-o stea
plouă pe urmele domesticite
semne mirese înmăduviri
întru aprinsă rostogolirea
și-nveșmântarea bolții cu miri