Ne-am îmbrățișat o secundă în jurul toamnei reci
deasupra noastră pluteau cuvinte vechi
iar frunzele căzute din mâinile copiilor
ne-au desenat conturul pe asfalt
și umbrele tălpilor prin poteci
razele lunii ne-au ascuțit cuvintele în mirare
secunda s-a prefăcut în liniște
și-am văzut între noi
doi copii cum prindeau frunze,
când ne-am despărțit
din îmbrățișare