M-am înecat la țărm, uitându-mă-n visare,
De somnul lung și-albastru simțindu-mă cuprins,
Sinapse fâstâcite se plăsmuiau bizare
Și-am încercat un zâmbet, să nu mă las învins!

E zi sau noapte?...Acum nu mai contează,
Balansul surd al clipei îl percepeam sonor
În urma mea secunda tot mai încet vibrează
Lunatec fără vindec, prin unde mă strecor.