Îmi caut cuvintele, dar nu găsesc decât dezamăgire
Mă chinui să mă rog și caut liniștea în neștire
S-au născut iubiri demodate din oameni perfizi
Răsare soarele . . . și apune, spulberând iluzii . . .

Un început odios încearcă să-mi fure din viață
Încerc să evit, să fug , să mă ascund în speranță
Dar viața apucă să cunoască începutul
Și merg mai departe așteptându-mi sfârșitul . . .

În apele adânci ale sufletului caut nemurirea
Și încerc să iubesc, alungându-mi pierirea.
Toți oamenii au devenit niște papuși ale modei
Eu sunt în continuare sclava furiei . . .