Întoarcere în peisajul prieten
Sub coajă pădurea a adăugat două cercuri
Gândul se dizolvă în foșnetu-i de cositor
Și pleacă neglăsuit pe sub podul Siretului

Privirea cuprinde plecările și ezitările toate
Jocurile fără senz tezaurul veseliei
Fiecare ciob de amintire e germenele unui fior
Oscilează balanța la mângâierea imponderabilă
Porii sunt sita nemărturisitelor tristeți
Nelămurite ca o adiere de heliotrop

În care parte fugi e o poartă cu lacăt
Oriunde o oglindă te înapoiază
Și închizătorile cu secret refuză ascultare
Cuvintelor incantatoare

Dezacord de umbre filtrat în tăcere
În sipet prins cu ținte de ghiață
Obosit te destrami ca baloturile de nori
Și te regăsești foarte aproape în poem
În poemul a cărui lupoaică e visul
Stup cu bogății bizare

Alături călimara lui Sisif