În gândul tău dorm mereu,ucisă parcă de
o alinare senilă
Buzele-mi sunt cusute cu formol de la atâta
iubit domol
Parca aș vrea și nu prea să te închid
într-o sferă neagră
Să fac din tine un sclav preaslăvit
când timpu-ți va cânta imnul

Teatrul absolutist abia acum se face văzut
în neuronii tăi
Doare?Ce doare ?Un gând, o viziune ,un ideal sau
un vis?

Nu mă pot bucura încă… de vibrațiile cugetării tale
Ești doar o fotografie prăfuită cu așchiuțe prinse
în păr
Nicio o picătură sărată de nostalgie nu va opri arșița
Să speri ca mă vei găsi va fi o operetă plină
de note false

Aruncă-ma și tu pe undeva în capul ăla mare al tău
Simte ceea ce nu ești în stare să simți când în vis
ne spunem iubiți!