Uneori ai impresia că totul e doar nonsens,
Că cer și pământ sunt un destin,
Că mereu te întorci pe același sens,
Că nu se întâmplă nimic!

E o minge în gol- rostogol fără final,
Aceeași mască, același festin
Cu gust amărui de timp hibernal
Cu gesturi în simbol peltic!

Hău scufundat prin sânge în tine,
Reverberând în fibre inerte
În zale sclipind dorințe infime,
Pierdute-n eter și incoerente!

De-ai întreba acum ce anume doresc
N-aș ști să- ți cer ceva;
Iar de mi-ai oferi tot ce iubesc,
Abia un zâmbet aș putea schița!

E o clipă prelungă de moarte în suflet
Clipa în care nu vrei, nu mai speri,
Când mintea ta se revoltă , pamflet
ÃŽntr-un joc amanet, uitatelor veri!