Dormeau albi îngerii mei retardați
Îi mângâiam pe tâmple cu palme din pagini de jurnal
Pe degetul arătator numele tau îl apăsam pe amintiri răcnind de durere ; tăceam
Stropi de întuneric violet picurau pe gaura cheii
Pașii tai încă se auzeau zdrobind clipe în drumul spre ușă
Lasă-mi visul amnezic să-mi tipărească coli albe pe retină ; călcai
Desenai durere în zgomote fericite, în fragmente de tablouri calme
Goleam de suflet îngerii și îi umpleam cu mine
Picurând lacrimi din ochii lor acum pot plânge ; plângeam