ZÃDÃRNICII


Am fost și mare, am fost și mic,
Dar astăzi spun cu voce tare
Că parcă nu am fost nimic,
Că m-am topit precum o floare
În palma primului îngheț
Și din trufia-mi arzătoare
N-a mai rămas nimic măreț.

Am fost și încă sunt pribeag,
Rătăcitor pe-un drum de țară,
Flămând, dar parcă mai beteag
Când m-am vândut a doua oară
Pe o speranță și un vis,
Crezând că-n lumea mea ușoară
A fi înseamnă paradis.