îmi bate frigu-n ușă acum
bate tare, vrea să intre,
văd frunzele cum mor
le văd cum cad
se duc, încetișor zboară
zboară spre viitor
spre trecut, spre moarte
mi se schimbă privirile
în întunecatul roșu
în galbenul purpuriu…
înca gândul
la nopțile de vară-mi stă
dar în oase am început
să simt toamna
grațioasa doamnă
cum sosește
și pe toate
ea le schimbă
se așterne frigu-n patrie,
mor furnicile de frig
tremură copacii singuri
apele se zvântură și-ngheață,
vine toamna peste noi
și ne aplecăm cu toții,
capetele…
se așterne peste noi
și peste toate
deprimanta doamnă,
ne scurtează orele cu soare
care și așa el tot mai rar
apare,
e acum toamnă
și tot ce auzim
sunt cântecele triste
romanțele ascunse
ecouri întristate
peste țara-nfrigurată
văd toamnă oriunde m-aș uita
pe ale voastre buze veștede
pe brațele ofilite
ce le purtați,
in pașii voștrii plictisiți
e toamnă peste tot
și lăcrimăm un pic
cu toții
când nimeni nu ne vede
și privim
cum frunzele încetișor
duc în spate
pe vântul toamnei
trupurile moartelor furnici,
e toamnă
și se simte,
e toamnă,
o respir,
e toamnă
și de mult
am așteptat-o
la fereastră să îmi bată,
bine ai sosit la mine-n casă
ședere placută-n inima mea
prea grațioasă doamnă,
te sărut ușor
bine ai sosit.