Am obosit puțin aseară
M-am tot plimbat pe afară
Atât îmi mai rămase doară
O luptă cu o grea povară

Am străbătut prin gânduri multe
Străine ce mi-au poposit în minte
Jilav mi-e somnul năpădit de căutări
Altoit de atâtea mirări

Supărarea-mi bate iar pe umăr
Nopțile nu le mai număr
Mă obișnuii de tânăr
A putea să le îndur

Stau pe vremea trecătoare
Și mă mir de a mea uitare
Am să țin speranța-n brațe
Unde am strâns ceva povate

Privesc în mintea amețită
Ce se crede mult iubită
Hârjonesc un pui de gând
Din răbdare o gură bând
Amețit de vântul rece
Ce nu vrea ca să mai plece
Mai iau o gură de răbdare
O fi o vreme care doare
E totuși trecătoare

Și atât am zis c`a fost fost atunci
Un mic joc jucat de prunci
Atât am zis că tre s` aștept
Și apoi să strig cu pumnu-n piept
Când am crezut că e de ajuns
Când linistitu-m-am de plâns
A început din nou să bată
Vântul tristeții scrijelind în piatră
Și era o piatră trecătoare
Ce trece pe la fiecare
Era momeala vieții călătoare
Ce dăinuiește o clipă apoi moare

Am gândul îmbibat în patimi
Ce umple cupa doar cu lacrimi
Am mintea îngrămădită de trecuturi
Înmărmurită de necunoscuturi

A vieții îmbătătoare clipe
Ce curg în ochii îmbibați în sticle
Au amăgit în treacăt mintea trează
Și acum se depărtează și nechează

Am adormit urmașii așteptați
I-am învelit cu umbra nepăsării
Mă depărtai de-ai mei urmași
Și mă odihnii în ceasul așteptării

Am devenit un tot ca celași
Ce are timp de cheltuială
Recunoscui un tânăr fără pași
Rănit de resentimente și îndoială

Au ce-am fost ieri și am început
Ce sunt azi de abătut
Ce am fost și am devenit
Ce voi fi la asfințit

Mai iau o gură de răbdare
Din sticla plină de uitare
Mai iau o gură mai cu sete
Doar gândurile să se îmbete

Să iau o pauză liniștită
Cum mi-am dorit în acea clipă
Să admir din oboseala minții amețită
Colina fericirii ce-mi fuse sortită