Afară plouă iar,
La mine-n suflet ploua?
Nu...e prea gol....

Căci ploaia sufletului se formează
Din lacrimi curse,
Născute din durere,
Iar unui suflet gol
Așa ceva nu i se cere.

Sau poate a fost demult o ploaie
Și nori,chiar și durere
Dar s-au uscat de vântul realității.

E bună oare seceta?
Sau poate e mai bine riscul?
Să fie totuși bună o furtună?
Sau doar un soare ce-mi umple sufletul?

Un praf de zâmbet m-a atins,
Afară nu mai plouă.
Nici la mine în suflet
Nu va ploua,va da doar rouă.