Te iubeam,
Te iubeam cu milă,
În întuneric, cu ochii deschiși.

Îți cojeam cu buza urâțenia
Și topeam lacrimi.
Tot ce-ți lipsea te făcea monument.

Mâinile te frământau ca pe roată
Și-ți înghițeam cu teamă și vină
Buruienile

Și oricât te loveam,
Tu plecai pleoapa
Pentru a mă înghiți mai mult.

Eram urâți și goi, tot mai goi,
Într-o liniște drăcească.

Știu, ai fi vrut să-mi spui
Că vrei să mori, să-mi fi ziuă,

Dar tăceai..
Îmi iubeai până și rușinea
De întuneric.