nimic nu e rânced sau inutil/ puntea decorul obscur/ încă o pereche de brațe/ un self control pentru această muncă silnică/ singurătatea este o pereche de sandale roșii/ trăiește în apă pe uscat/ amfibie/ miriapod/ veselă face cu mâna din lanurile de grâu/ fără doar și poate pândește/ velociraptor/ pasăre phoenix/ în mine sunt multe camere goale înfipte bine ca un fagure steril/ obloanele se trântesc/ o hiroshima acută/ de câte ori deschid șifonierul văd o fetiță cu ochii bulbucați/ țipă până când pun ferestrele pe foc/ de la picioare spre mâini și până în creștet carnea se dizolvă/ azi sunt doar un pântec chircit pe fotoliu/ mărgelele nu le mai suport/ inhalez fumul fără drum de-ntors

aș fi vrut să intru în viața ta pe uși
pe geamuri, pe coșul casei
nu am bagaje prea multe
o sală de concert și patru mii de oameni
întâmplări fabuloase, un câine schilod
și-o fericire ce n-o pot defini
alunecoasă, topită într-un lingou de aur
autostrăzi, convoaie de îngeri
nu înotați, nu stingeți becul, trecerea blocată
această femeie moare de foame
evitați contactul
pericol de incendiu
și cam tot ce este la periferia raiului
bucăți de aripi lipite cu leucoplast
sticle cu mesaje s.o.s
eșuate lângă diavolul trist
până la tine am dat de munți
și-am tot zăbovit în copilul din mine
cât ai șterge cu mopul urmele mele
tot există riscul unei alte vieți
când te vei întoarce din bucătărie
unde inevitabil ai fumat
în pat va fi o femeie albă cu un corn în frunte
eu și nebunia de-a pleca mai departe

singurătatea este o încăpere/ neluminată/ nelimitată
unde se execută developarea tristeților/ aici plutește o insulă largă/ compactă/ din rădăcini și iubiți/ un dispozitiv pentru imagini răsturnate/ și are o temperatură mult mai joasă




Fotografia din arhiva personală