Fata când era la noi, vedea îngeri.

Dar nu sunt îngeri!
Cine vede îngeri!

O, păpușă de ceară!
Popa dădea din cap,
câinele negru și mic lătra, lătra,
femeia în doliu țipa,
și un domn serios plângea în palme
când privea păpușa de ceară,
își frângea capul în palme
când privea păpușa de ceară.


Alb, alb, apoi.

Nu cred în îngeri.
Nici tu?
Nici tu?

Fata când era încă la noi vorbea cu îngeri.






Elegii pentru ființe mici, 1931