În brațele cuvântului,
poezia întoarce privirea
la câteva dioptrii distanță,
fulgeră versurile
ca o lamă ascuțită
sau un parfum fin.

Croiește un înalt
pe un dor,
se îmbracă în zborul mătăsii,
să lunece printre degete,
ca o fată frumoasă.

Din brațele cuvântului,
poezia
vindecă ierni.