Asprime de nea mă cuprinde,
când pașii ușor mi pornesc,
e noapte și vin către tine,
e noapte dar eu te iubesc.

Sublimă durere mă arde,
când trupu-mi te cheamă mereu,
aștept prigonirea deșartă
când crezul m-apasă mai greu.

Din ceață sonete răsună,
e noaptea iubirilor vii,
eu plâng intonând către muză
și numele-ți cânt zi de zi.