Tu! Suflet delicat, izvor de alinări
Ce mă inunzi cu zâmbete suave.
Chip ce-mi presari în suflet inocență,
Asiduu, căutatu-ți-am fără să știu privirea,
În șterșii ani de pribegie sumbră.
Din hohote-n suspine, mă revărsam
Prin conuri de penumbră
Eu. Nicimăcar visam
La tine, mesager al bunătății goale,
Să mă renaști cu patos din demență,
Pe mine efemer rapsod de triluri imorale.