Să nu îmi scrieți gândul pe hârtie,
din plop, mesteacăn sau eucalipt.
Să nu-mi întindeți versul pe hârtie,
din pin sau brad, din zadă sau molid.

E viața pomului o dramă, sau o comedie tristă?
O tragedie mai degrabă pare a fi.
Chiar dacă pomul glas nu are,
și-această tragedie, în Baladă auzită poate fi.

Aud tăcerea, care mă trezește și-mi dă viață, deși e încă întuneric până când...
în conștiință încet mi se strecoară
acea baladă, plânsă de vioară!!
Vioara-începe, întrerupând tăcerea,
cu-al pomului din care s-a născut,
mesaj ușor de înțeles!
Și ce mai au de spus vioara și pianul în "Baladă"?
Vioara și pianul își amintesc de viață,
încet și sigur se aude, cum pomul crește.
Trăiește pomul, vine vara,
se-nvigorează, urmează toaman și-apoi iarna,
și iarăși primăvara, se perindă,
mai multe anotimpuri rând pe rând,
lupta cu crivățul și frigul, și bătrânețea,
apoi, omul... și-a înfipt toporul și i-a curmat viața...

Numai cei vii au glas??
Durerea vieții pomului care a dat glas viorii a transmis mesajul...
Când pomul este viu, viață are pomul.
Cine a permis omului să-i curme viața,
chiar dacă tot omul a transmis acest mesaj
pe strune de viooară și pian,
în baladele lui Richard Clayderman și Ciprian!?

E viața vis sau visul este viață,
E pomul verde viu sau omul în somn nu-i mort.
Ce este atunci dar viața, când vioara și pianul
spun, ce nu a reușit să spună pomul!?...

Să nu îmi scrieți gândul pe hârtie,
e un vers simplu și ușor de înțeles.
Să nu-mi întindeți versul pe hârtie,
este mesajul care pentru voi, eu l-am ales!!