in lacrimi sidefii de luna
se ineaca in noapte inima mea
si de ar putea sa spuna
plangand ar povesti despre ea

ca-n amintiri de toamna
tarzie, tu ai venit
si tot prin ceata altei toamne
in lumi straine te-ai risipit

in jarul razelor de soare
se stinge incet sufletul meu
si de-ar putea sa zboare
ar zbura spre gandul tau

mintii tale sa-i sopteasca
de-ai uitat, sa-ti aminteasca
cuvinte dulci doar ale tale
iluzii desarte, clipe ireale

dar inima tace, nu vrea sa spuna
iar sufletul fara aripi nu zboara
doar glasul in gand imi rasuna
silabisandu-ti numele c-o ultima suflare

si maine, tot plumburie toamna
strangand sarutul tau in palma
inima-mi trista in ceruri se cununa
cand noaptea v-a cerne
lacrimi sidefii de luna