Plouă încet
și picătură cu picătură
se-adună în inima mea
și plânge.
Fiecare strop
ce se-adună-i o lacrimă
iar sunetul ploii adormite
se răsfrânge...
în inima mea.
Nu-mi place ploaia
dar stau
și-o ascult
în miez
de noapte
iar sunetul ploii ajunge...
până în inima mea.
Văd oameni și fețe altădată dragi
dispărute odată cu vântul
departe...departe
de inima mea.
Stau și ascult ploaia
cu creionul în mână
și scriu
(și n-ar trebui)
despre ce-i în inima mea.
E noapte
și rece, iar frigul
mă cuprinde
dar stau și ascult
iar acum am rămas
singură cu ploaia.