Iubite, cât de frig e-n casa noastră...
Închide-ți sufletul, să se mai incălzească!
Câtă minciună a pătruns în hol,
De la prea simplul fapt că tu...esti gol.

Că n-ai un vis să umpli gândul tău,
Că te complaci așa, să-ți fie rău,
Că n-ai nimic să doară și să simți,
C-ai invățat doar să te-adori și să te-alinți.

Mai șterge praful în sertarul minții tale,
Că-s doar ziare vechi, de 3 parale,
Le povestești cu tâlc, de fiecare dată,
Crezând că te ascult impresionată.

Pune zăvorul, ca ideea sa nu-ti pierzi,
E singura și alta sigur nu mai vezi.
E fixă, pusă-n cui ca un tablou,
Însă iti place, fiindcă-i "stilul tău".