te-am așteptat înăbușind speranța
atât de multe nopți chemându-te în vis
în lupta mea necontenită cu voința
derulând clipe dintr-un strop de paradis

învolburate frământări mă apasă
vârtej ce-mi mistuie propria-mi încordare
un flash din ultima noapte voluptoasă
amintire-n prag de-o fierbinte sărutare


naivitate opacă suspendată
îmbibată în nostalgică pudoare
îmi amuțește gândul idee disperată
golește simțirea c-o timidă paloare

un vid interior pietrifică în mine
avânt embrionar de patimă și dor
cu zile ce se scurg călcând peste ruine
paradoxal de vie esența de amor

te mai aștept și azi cu brațele întinse
tu ai închis o ușă eu voi deschide-o poartă
țes pânză pentru noi alesul meu ulise
și-o magică idee de-a-ți deveni consoartă