habar n-am cum poate un foc de artificii
să trimită în văzduh atâtea suflete
deși locul unde le-au fost lepădate apele
n-avea nici măcar vreun horn
sau o vreo fereastră
cerule nu mai lătra atâta
deja ți-a fost asigurată hrana cel puțin
pentru o noapte
așa că lasă-ți tăcerea să coboare în noi
să-ți mai creștem albul rămas pentru
următoarele nopți
el stă desculț în trupurile noastre acum
iar ghetuțele sale așteaptă nerăbdătoare
în pragul casei...