La drept vorbind, iubirea-i dulce amagire,
Formata din iluzii, dureri si promisiuni.
Ce nu le simti nicicand ca mantuire,
Ci mai degraba ca prelung surghiun.

Nevolnici suntem si lipsiti de teama,
Atunci cand excelam in promisiuni.
Crezand prea mult in vorbe si bag seama
Ca am uitat esenta acestei lumi.

Ma arde clipa tainica-a iubirii
Cand trupul si cu sufletul ma-mpart
In doua universuri dezbinate,
In doua vieti traite in hazard.

Nadajduiesc sa pot lupta cu mine,
Cu viata si cu norul dimprejur,
Sa pot opri macar pentru o clipa
Un braconaj nedrept a sufletului pur.

M-as multumi sa scap macar o fiinta,
De la scenariul strict predestinat.
S-o pot trezi din timp de la pieire
Sa fie vie o zi, uitand tot ce-a sperat.