Uimire stârnește perla diafană,
O lume se-ntreabă,
De unde atâta frumusețe,
Născută din durere,
Pe adânc întunecat de mare !?

Își spune povestea perla,
Secretul ei,
De vrei,
Ascultă-l:

"Eu m-am născut în întuneric,
Între falduri călduțe și moi.
Nu cunoșteam Lumina,
Doar cântecul valurilor,
Ce cântec de leagăn mi-a fost.
Sălbatice și furtunoase valuri
De maluri se izbeau,
Ca într-un lung și nesfârșit suspin...

ÃŽntr-o anume zi,
Un temerar, riscându-și viața,
Din adâncul mării m-a cules.

Astfel,
Spre lume, fereastra mi-a deschis.
De pe Cerul albastrul ca Marea,
Soarele prea luminos m-a amețit.
Astfel,
Prealuminată în viață am pătruns".

De atunci, eu m-am convins
Că temerarii
În Lumină își deschid
Și Inima și Viața...
Iubirea pentru Lumină
E Calea inimii spre Nemurire.

Trec anii și viața nu-i ușoară,
Haideți să creștem perle prețioase,
Ca Armonia și Credința-n Viață,
Din luminoase, pure sentimente,
În Inimă se plămădește
O mică, diafană, perlă prețioasă...