M-o trimes tata d-acasă,
La oraș, s-ajung dă vază
Să învăț carce mai multă
Ca să-mi iau muiere cultă.
Șâ vini-i aișia frace
Ș-am zâs că mă pun pă carce.
N-or trecut niși doauă zâle
Până mă-ntreabă pră mine
Doaminli șâ domnii tăț,
Dă unge vin, șie vreau să-nvăț.
Io-am zâs că vin dă dăparce
Șâ vreu să mă pun pă carce,
Pântru asta-s tare gata
Că așa o spus șâ tata,
Da un domn mă bișiuleșce
Șâ nu mult să sococeșce
Până mă scoace la tablă.
Ia în mână-o cretă albă
Șâ dăsamnă pră părece
Dracu-l șcie șie comege
Șâ m-o zâs să aflu dragă
Câtă apă-n ea să bagă.
Io când asta-m auzât,
Am stat șâ m-am tăt gângit,
Am văst că comegia-i lată
Șâ tăt roata coplțurată,
Șâ înșiep să-i dau cu gura
Că dișie nu-m dă măsura.
Iel când asta o-auzât,
M-o sfăgit, m-o suduit,
Șâ o zâs că dă m-o da
Io iucea i-oi măsura,
Da vrea ca să vadă-n grabă
Făr-măsură să fac treabă.
Acuma să viez pră dracu
Cum nu l-o văzut Pesacu,
Mă mână la loc șâ ceamă
P-altu și-o fost mai dă samă
Șâ ăla iuce îi spune
Câtă apă-n ia să pune.
Domnu-l laudă, îi fălos,
Da încă nu-i sănătos,
Întreabă că șine șcie
Șie fași să vez dacă-i bine.
Atunși io m-am bucurat
Dă șie m-o picat în cap
C-am ajuns la vorba mea
Că tăt îi trăbă...litra.
Șâ iucea m-am răgicat
Șâ așa i-am cuvântat:
-Dacă vrei să șci că-i bine,
Îm aduși o litră, mie,
Cleșce șâ mulce sculece,
Să scot forma dân părece
Șâ când lucru o fi gata
Om vigia cum îi socoata.

Pesac 1955