pe tine fată de împărat

te-am văzut ieri în stație la autobuz
și în acel moment am simțit cum timpul stă în loc
numai pentru noi doi și cum chipul tău
atât de catifelat păstrează cu atâta atenție
cei doi ochi puri, simpli, plini de viață
care altă dată traversau bariera nevăzută,
nemaivăzută și ajungeau în sânul stelelor
chiar de la balconul tău din palat
că doar ești o fată de-împărat

și am simțit cum timpul se oprise numai pentru
noi doi a da și pentru el,
aurolacul din colÈ› care a venit la tine
și-a șters mucii pe mâneca gecii sale
ți-a remarcat steluțele din gene
și ți-a zis
-ai fă o țigară ? -
iar tu ca o fată de împărat i-ai răspuns imediat
-ieși dreacu de-aici, aurolac jegos!-
Oh… ce fată de-împarat !


și au trecut așa clipe întregi
și ce frumos și grațios
ți-ai mișcat talpa piciorului
pe care aș fi sărutat-o
doar să știu că pentru o zi n-ai să mai pășești
din loc în terci și cât de tandru
cu a ta delicată palmă
îți aranjezi părul negru ca o pană
peste cap
iar cu indexul îți scarpini falnic
urechea toată

da aș vrea să plouă să ne prindă ploaia
pe-amândoi ca pe niște fluturi goi
și să cobor să îți miros
parfumul tău ce-l ai la flori
să mă umplu de noroi dar nu mai contează
eu sunt aici tu nu mă vezi
între noi e lumea toată cu rele cu bune
cu mamutul ce se-ndreapta spre tine te lovește
te scuipă te bagă în mașina neagră
(aia, o știți și voi…)
și te duce la palat

Ohh…tu… fată de împărat !