Atârnată de zalele timpului
valsez cu pantofii pe jumătate tociți
prea grăbită să mai pot asculta
ritmul vieții
nu mai pot ascunde răni
deschise prin obloanele deșertăciunii
nu mai sunt ani să-mi înțeleg destinul
dansul său învechit îmi fură colecția de zale

ringul tocit în cercuri sub greutatea pasilor de vals
aștepată compania orologiului
clipele se derulează în si bemol major
învățând să respir din nou sângele purității

încă o venă-n minus lăsată azi dar timpului
marioneta din mâinile păpușarului refuză
să mai valseze cum îi dictează ațele

nu mai e timp pentru iubirea ce îmi porți
secundele-mi sunt note muzicale
minutele îmi sunt viori ceasuri trecute spectatori...