în mine se naște mereu câmpie
cînd munții se duc tot mai departe!
cînd florile nu mai răzbesc țărîna
și păsările rotunjesc văzduhul gol!

în mine se caută de mult
nestinse jocuri de mâini
se privesc ochi nevăzuți
în mine lucrurile lumii toate
singurătate caută
și loc să se-ascundă!...

apoi câmpie sînt pînă la poluri!
mi-e tot mai greu
să mă cuprind în brațe
nu-s munți să mă stăvilească
și liniște de piatră
să-mi verse în țărînă!...

și păsările toate-mi fug
de pustiul care mă întinde
fără de oprire că nici mâinile
nu se mai ajung peste mine!
și ochii tot mai departe mă caută!

atingere nu am și nu mai am
sînt totul o fugă de păsări
spre Niciunde!...