Laptele iernii se acrise de mult,
cântecele de pițigoi se auzeau tot mai des,
luna mai mândră ca nicicând, apărea voluptoasă,
pe calea începutului de primăvară.
Pași, tot mai multe sunete alergând,
tot mai multe râsete izbucnind din nimic,
toate adunate să admire reînvierea verdelui,
ce aduce cu sine reînvierea naturii.
Pășesc și eu în acest carusel, înveselit
de seninătatea clipelor ce vor urma,
de primul apus senin din acest an,
pe care sunt mândru că l-am apucat neobosit.
Ar fi prima zi fericită, ce trece odată cu mine,
ar fi prima apariție a primăverii pe care o zăresc
și de care sunt mândru că nu m-a uitat.