în urma lor rămăseseră cioburi
și pânze maltratate pe care culoarea
fusese aruncată din ură.
în fiecare zi toate erau la fel,
iar distanța părea să crească odată
cu frigul teribil de afară.
jucau în fiecare zi aceeași piesă
încât publicul învățase replicile
și îi corectau la fiecare greșeală.

boris murise în timplul unei operații
iar moreen...moreen se apucase de heroină.

moreen fusese prima mea iubită.
cu ea am fumat pipe imense de opiu,
am mâncat portocale și
am pictat sute de tablouri.
acum era o târfă tristă...
dar asta este cu totul altă poveste.

a trebuit să mă despart de trupă,
să mă transfer la un teatru din alt oraș
pentru că îmi plăcuse peisajul de acolo.
defpat îmi găsisem un iubit.
iar acum îmi era dor de trupa mea de teatru
cu care jucam în spectacole ieftine și pupincuriste
doar pentru ca după lăsarea cortinei să
mâncăm portocale și să fumam pipe cu opiu
cântând cântece de munte.

nu îmi dădeam seama dar încet încet în jurul meu
perdele groase de haos coborau din tavan
precum cortina teatrului.
fuseseră câteva zile frumoase
-da,după ce am suferit ani de zile pentru moreen
câteva zile de fericire păreau ambrozia zeilor-
totul părea atât de nesigur și simțeam gustul
prăbușirii pe buzele arse de frig.
panta avea să fie abruptă,dar nu conta.
trebuia să-mi învăț rolul căci mâine
jucăm într-o piesă rolul unei școlărite
cu o viață dulce ca o bomboană fondantă.


după spectacol voi vărsa și fierea din mine,
apoi am să adorm cu neuronii mai relaxați ca
niciodată în încercarea dea a
nu mă gândii.