în parc pe banca din lemn putred
stau
și mă țin în gânduri să nu cad
iar o țigancă-mi cere
cu lacrimi degajate din fumul de țigară
acel leu
ce m-ar face mai bun in ochii trecătorilor
(cu toate că a fi bun nu e la modă
îmi face greață)

alături doi îndrăgostiți scuipă semințe
un porumbel ciupește coji
cu gândul la cioară

un trecător s-a oprit
înjură o oră în fața bisericii din parc
apoi se-nchină două secunde
și e iertat de popă
căci a cumpărat o lumânare

un câine-mi linge un călcâi...
apoi îl mușcă...