plecând de pe soare
e normal ca lumina
să devină un coșmar

privești cum capacul
îți vine de sus ca o horă
o zi da a doua zi și mai da
adori zilele când marginea se confundă cu bretonul

aștepți un trosc un bum
nu ai pretenție de fulger
căci încă poți să mesteci

în tot acest timp
prin crengile copacilor
se dă cu un spray
și apar frunzele