Un bou, ca toți boii puțin la simțire,
În zilele noastre de soart 'ajutat...
Învăță la școală cartea de cetire
Și ajunse boul un bou învățat.

Mare lucru'n lume e și-nvățătura!
Þine loc de multe, chiar și de talent...
Printr'o bună școală, rafinezi natura:
Din vițel poți scoate un bou eminent.

Nu încape vorbă, între animale,
Un așa specimen greu să mai găsești...
Să citească zilnic feluri de jurnale,
Rumegând atâtea știri politicești.

Astfel, eminentul, în curent cu toate,
Iată, pe nepotu-i tânăr l-a 'ntâlnit:
„Unchiule, cum mergem?” — „Excelent, nepoate!
A mai grea problemă s'a și rezolvit”.

„Unchiule, iar glume!” — „Ba deloc, băiete!
Sunt de-acord cu toții, foarte sigur știu...
Să m'ascultați pe mine, eu citesc gazete;
Tu nu știi nimica, ești un agiamiu.

Mă'ndoiam eu însumi: m-am convins în fine,
C'am scăpat de-acuma de orice nevoi:
Ni sunt deopotrivă voitori de bine
Și au multă milă cei mai mari de noi.

N'au pierit zadarnic, astă primăvară,
Dintre noi atâția ca la zalhana!
Drepturile noastre sfinte triumfară:
O s'avem islazuri, dacă ni le-or da...”

A rămas vițelul ca un gură-cască,
Fericit că'n fine sacra speț-a lui
O avea de-acuma din belșug să pască
Ș'o purta mai lesne greul jugului.

(Sursa: Opere, vol. 3, 1952)