Nu mai pot scrie decît despre o boală rîvnită
un păr despletit mîlos e memoria
îmi presară vise printre măruntaie
limba mea scorbură adulmecă prezentul
ace de siguranță galbene mi se desprind de trup

cînd m-am întîlnit eram un vas de sticlă
se fixau perfuzii pentru singurătate
și strigătul ca un țesut muscular

m-au vindecat repede
îmi simțeam inima un coridor lung de spital
mi-au spus atunci că dragostea nu mai e o boală infecțioasă.