mai bine am să tac
decât să râd ca un nebun
de ceea ce se-ntâmplă mereu
…în jurul meu

mai bine orb să fiu
decât să văd doar ceață
sau să-mi întorc privirea
uitându-mă-n pustiu

și nici s-aud nu vreau,
aceeași forfotă lumească,
cuvinte languroase
sau vorbe mincinoase

am să ma-nchid într-un ospiciu!
de frică am să mor!

și doar cămașa albă
cu care am venit
am s-o întorc pe dos,
și-am să mă leg de zid!

pe străzi, lângă ospiciu,
sunt mulți ce trec grăbiți,
ei sunt normali, sunt liniștiți,
nu sunt nebuni și n-au cămăși,
s-au pricopsit!