Pe partea cealaltă de munte
Sunt un călugăr din pustiu,
Mă spăl cu rouă peste frunte,
Dau foc păcatelor când scriu
Și parcă rup bucăți din cer,
Crezând în adevărul viu:
Mister e tot, si totul e-n mister.

Of, voi...suflete de piatră
Ce rătăciți ca prin deșert,
A voastră pare lumea toată
Dar sunteți doar un corp inert
Ce-n veci s-a dus
Și nu l-am spus.

Străini de tot ce-nseamnă lumea
Vă-ntemnițați în întuneric,
Mă faceți să mă tem de ea
Alunecând pe timpul sferic.

Vă amintesc ce e misterul
Dar ce-ați ajuns n-o să vedeți,
Mai cenușiu va fi azi cerul
Iar voi închiși între pereți.

Dar vai...cum am trecut prin iad
Ca mortul invitat la nuntă;
De m-am luptat ? De-am rezistat ?
În vis misterul mă inundă...