Adăpostiți într-o colibă
din pădurile virgine
ne-am surprins potrivind iubirile
la mersul ceasornicului vieții.

În tăietura pleoapei ca într-o fereastră
aleargă drumul mai departe
undeva pe firul râului
spre ținutul smochinilor.

Alte întâmplări, lumea
ca și smochinii înfloriți devreme
își scutură floarea.

Călători pe drumul soarelui
ne vom opri pe plantația miraculoasă.
La fiecare cules vom fi întâmpinați
cu melodiile tinereții,
până ne va strivi dorul de casă
și vom pleca fără urmă
în ținutul răsăritean al merilor
unde noaptea - umbră peste ape
ne abandonase în subcarpații getici
acasă unde ne visam.