în mine timpul roade ca o carie

calc într-un spațiu imponderabil
accept visarea zămislită brusc
mă ard tălpile de zbuciumul lăuntric al pământului
într-o asemenea atmosferă
totul se metamorfozează
creând narcotica impresie a renașterii

aștept
nimic

nimic în afară de toamnă
nu se aude decât foșnetul vântului
ca o reptilă târâtă printre crengile uscate
tresar
e ca o cădere pe un pat de frunze ațipite
când ai senzația că toate stelele nopții
ți se prăvălesc pe frunte
înecându-te cu miraje

în mine timpul roade ca o carie...