ÃŽn singuratatea mea
privesc spre telefon, întins pe canapea
mă simt pierdut când nu aud în receptor
cum îmi spui că mă vrei și că ți-e dor.


Cum sunt acum, tu m-ai creat,
tu m-ai atins, m-ai sărutat, m-ai învățat
chiar dacă timpul urme va lăsa în amândoi
în veci nu va putea desface ce-am strâns noi.