câmpuri pe care nu crește nimic
sunt udate zilnic
talpa mea pășește peste umbre
și apa începe să umple golurile
ca și cum ar umple văi de nisip

inima mea toacă zările
nu vei găsi nicăieri o moară
mai atinsă de ispită
decât acest ghem ce deșiră

sper să găsim la reducere
pagini goale

îmi sfarm mâinile
iar tu îmi îndrepți cravata
și mă simt singur

și ridurile mele
nu stau nicidecum