De sub zăpezi, timidele gunoaie
Răsar pe după case, pe maidane,
S-au mai rărit cojoacele de oaie
ÃŽn recviemuri ce devin profane.

Câte-o eșarfă'n zbateri colorate
Se flutură, în falduri solitare,
O fustă scurtă și un șal pe spate
Înghit priviri bătrâne, pe trotuare.

Bătrâni uscați își poartă basca'n mână,
Sacoșele se trag spre buzunare,
"Sa mearg-acasa" toti o mai amana
Si aerul se toarnă'n mărțișoare.

"Fetițele", la muncă, pe centură,
Azi ar munci chiar și pe datorie
Și între dinți strivesc crenguțe'n gură
Þesând speranțe, ce nu vor să vie.

Mai ies aurolacii din canale,
Zăpada'n subterane le ia locul,
Și ghetele, în scâlcieri venale,
Își plâng de milă că le-a fost sorocul.

În gură la metrou stă câte-un câine,
N'ar mai cerși dar nici nu vrea să muște,
Un sandviș, aruncat, salam cu pâine,
E masă mare pentru'n roi de muște.

Privesc prin geam la colcăiala străzii,
Ghiveciul poartă floarea de zambilă,
Ochi-mi aleargă'n căutarea prăzii,
Prin lumea obosită și debilă.