Tu știi că inima mi-e mare,
un loc etern în ea ca să găsești.
Ești roua dimineții pe o floare,
când ținându-ne de mână, mă iubești!

Mi-ai deschis în viață o cale,
prin graiu-Þi dulce mi-Ai expus ce-i rău,
în lumea cu capriciile sale,
prin compasiunea zâmbetului Tău.

Inima-mi de vibrații plină,
prin ale iubirii dulci petale,
croiește-un drum, spre era ce-o să vină:
spre abis sau neant, spre piedici în cale.