ÃŽmi ating sufletul cu palma,
În simțirea unei dimineți senine.
Mă spiritualizez in neființa, odinioară sumbră.
Mi-am luminat cărarea
Pavată cu lacrimi de bucurie.
Am deslușit eternu-mi haos,
Ce pare că mă ascultă.
Totul se așează, se adună;
Dintr-o altă lume vin acum
Să mă unesc cu mine.
Învăț să-mi accept perfecțiunea plină de greșeli,
A ceea ce mi-a fost insuflat de marii Preoți.